Istoria pe scurt a comunei Dofteana

   Comuna Dofteana este una dintre cele mai vechi asezari rurale din zona bazinului raului Trotus si nu numai, existenta ei fiind dovedida inca inainte de formarea statului feudal independent al Moldovei.
   Existenta asezarii este atestata de unele documente aflate prin arhivele statului. Din o parte din aceste documente rezulta ca prima aşezare pe teritoriul comunei Dofteana ar data din 1436, an in care domnitorul Moldovei, Ştefăniţă, a donat sfetnicului Babor Plopescu 6 sate pe Trotuş şi Tazlău, printre care şi satul Dohtana. Intr-un alt document datand din 21 septembrie 1486, de la Suceava, se atesta faptul ca Stefan cel Mare confirma lui Ioan Ulan a treia parte din satul Dohtana de pe Trotuş, parte ce a fost vândut acestuia de către Cerna, fiica lui Balea Plopescu pentru 70 de zloţi tătărăşti.
   Denumirea Dohtana data comunei  vine de la ocupaţia oamenilor locului de a prepara din coaja de mesteacăn de la locul numit astăzi Dohotar, o unsoare denumita dohot, pe care oamenii o foloseau la ungerea osiilor de lemn la căruţe, iar mai târziu această unsoare era folosita de cizmari.
   In perioada 1772–1774 apar satele răzeşeşti Dofteana şi Larga, conform unor recensaminte efectuate in acea perioada.
   În anul 1832 satele Dofteana, Larga şi Cucuieţi făceau parte din moşia vistiernicului Ghika. In 1872 Nicolae Ghika mosteneste zona Dofteana şi Beleghet, dupa o imparteala la cinci mostenitori a unui vast teritoriu cuprins intre Dofteana si Palanca.
   
   Prima menţiune despre existenţa petrolului în această zonă a Moldovei apare într-un document din 4 octombrie 1440 dat de Ilie şi Ştefan Vodă, fiii lui Alexandru cel Bun.